Derulează
Durata 1 h 30 min
LocSala Studio
Premiera 10-Dec-2016
Vârstă recomandată 14+
O comedie amară despre subiecte inconfortabile, despre cât curaj avem să fim noi înşine, despre laşitatea în faţa unei societăţi crude care, aparent, tinde spre perfecţiune, dar în realitate pune foarte multă presiune asupra noastră. Această perfecţiune ajungem să o simulăm afişând forme stabilite de societate ca fiind imaginea perfecţiunii, dar fondul se pierde în această uniformizare. „Fat Pig” este povestea unui tânăr corporatist care se îndrăgosteşte de o simpatică bibliotecară supraponderală, doar că prietenii şi colegii de la firmă reacţionează puternic la aflarea veştii despre relaţia „nepotrivită” a tânărului. Lumea „perfectă” a corporatiştilor versus lumea jovială şi optimistă a lui Helen. Societatea are reguli în care forma contează, judecata se face la suprafaţă, iar fondul este trecut cu vederea.
Textul lui LaBute este foarte puternic, scris aparent ușurel, cu replica directă, simplă, vie, plină de umor, dar de o profunzime aparte. Este exact așa cum este mesajul acestui text, aparent o poveste simplă de dragoste, când comică, când tragică, în profunzime o dramă a societății moderne în care generației tinere îi sunt inoculate forme perfecte după care trebuie să-și clădească existența. O adevărată radiografie a mentalităților contemporane. LaBute declară că se regăsește în Fat Pig, că textul lui povestește despre slăbiciunile omenești și despre dificultatea multor oameni de a le face față de a trăi cu ele sau de a le depăși pentru ceva în care cred. Teatrul are puterea să scormonească în interiorul nostru și să scoată la iveală gânduri, reacții, emoții nebănuite. Asta sperăm și noi să facă povestea lui Tom și Helen. (Laura MOLDOVAN, regizorul spectacolului).
Distribuție
Oana Mogoş (Helen) Ciprian Braşoveanu (Tom) Flavia Călin (Jeannie) Vlad Volf (Carter)
Autor
Neil LaBute
Regia artistică
Laura Moldovan
TRADUCEREA
Irina Velcescu
SCENOGRAFIA
Ioan Bocoş
COREGRAFIA
Elena Anghel
Premii
Ciprian BRAȘOVEANU - Premiul pentru cel mai bun actor în cadrul Festivalului Internațional al Teatrelor de Studio – Pitești, 2017
Ioan BOCOȘ - Premiul pentru cea mai bună scenografie în cadrul Festivalului Internațional al Teatrelor de Studio – Pitești, 2017
Festivaluri
Festivalul de Teatru Scena ca o stradă februarie, 2017 Reșița
Festivalul de Teatru Zile și nopți de Teatru septembrie, 2017 Brăila
Festivalul Internațional de Teatru septembrie, 2017 Oradea
Festivalul Internațional al Teatrului de Studio noiembrie, 2017 Pitești
Festivalul Internațional de Teatru Atelier iunie, 2018 Baia Mare
Cronici
Love story | Mircea Morariu Începând cu anul 2004, atunci când regizorul Vlad Massaci a montat Bash, piesele lui Neil LaBute au devenit prezenţe constante în repertoriile Teatrelor din România. Le joacă frecvent, uneori le joacă chiar bine deopotrivă companii de stat şi companii private, textele dramaturgului american, cu personaje preponderant tinere, lucru deloc de neluat în seamă ţinând cont de consistentul număr de absolvenţi de şcoli de actorie, având deopotrivă avantajul de a nu necesita decoruri chiar foarte complicate.
Teatrul Alexandru Davila se reformează | ADEVĂRUL (Doina Papp) . În cadrul festivalului o bună impresie a făcut şi spectacolul Teatrului dramatic Fani Tardini din Galaţi cu Fat Pig de Neil LaBute în regia tinerei Laura Moldovan. O montare proaspătă, alertă, urmărind întâmplarea dintr-o corporaţie în care autorul american vrea să semnaleze unele deficienţe de comunicare în relaţiile dintre angajaţi.
"Fat Pig" - o comedie amară, la Sala Studio | Victor Cilinca „M-am bucurat că mi s- a dat şansa să ies puţin din tipologia ingenuă”, ne-a spus la conferinţa de presă şi actriţa Flavia Călin, cea care a susţinut câteva roluri principale de succes în ultima perioadă. Iar actorul Ciprian Braşoveanu vorbea despre o nouă „provocare” cu această piesă, care arată, „importanţa tot mai mare pe care o dăm etichetei, ambalajului, fără a mai ţine cont de ceea ce se află dincolo de ceastă limită exterioară, de esenţe”, în societatea noastră de consum în care „noi, oamenii, ajungem să ne purtăm ca nişte produse”.
